capsun.flora.ro capsun.flora.ro despre căpşun şi cultivarea căpşunului  Proiect AGRAL | Contact

 1 Introducere
  1.1 Proiect
  1.2 Istoric
  1.3 Originea
  1.4 Importanta
  1.5 Curiozitati
 2 Planta
  2.1 Specii
  2.2 Planta
  2.3 Soiuri
  2.4 Cerinte
 3 Cultivare
  3.1 Tehnologii
  3.2 Dezechilibre
  3.3 Protectia culturii
 4 Boli si daunatori
  4.1 Boli
  4.2 Daunatori
<<  <   ^   >  >>

Specii diploide

Fragaria vesca ssp. europeana - se caracterizeaza prin flori mici, inflorescente erecte, situate de obicei deasupra frunzisului, chiar si dupa maturarea fructelor. Fructele sunt mici, subglobuloase, uneori ovoide cu caliciu usor ridicat, detasabil, deosebit de aromate. Este raspandita din Europa de Vest pana in Siberia. Cu circa 45 de milioane de ani in urma, odata cu separarea Groenlandei si Americii de Nord de continentul european s-a inregistrat o evolutie separata a speciei rezultand o noua subspecie:

Fragaria vesca ssp.americana - caracterizata prin fructe mai mult sau mai putin alungite si cu caliciu intotdeauna reflect (fructe cu gat). Fructele din cadrul ssp.californica, au forma variabila de la globulos la alungit. Cele doua subspecii au achenele dispuse artificial.

Fragaria vesca ssp.bracteata - difera de celelalte subspecii prin cateva caractere: florile sunt in mod semnificativ mai mari, caliciul este lipit de fruct, achenele sunt situate profund in pulpa. In timp ce primele doua subspecii prezentate sunt intotdeauna hermafrodite compatibile, ssp.bracteata prezinta atat flori hermafrodite, cat si in mod ocazional plante femele (ginodioice). Ssp.bracteata, creste in prezent in muntii Stancosi pana in sudul Mexicului, in timp ce ssp.californica este localizata numai in California.
Hancock si Bringhurst (1988) si Jensen si Hancock (1982) au identificat trei ecotipuri distincte ale ssp.californica. Populatiile difera intre ele din punct de vedere al comportarii lor fata de fotoperioada, existand tipuri remontante (inflrorire perpetua), cultivate in mod curent (ex.Alpin)(Coman, Teza de Doctorat, 1995).
Multe specii sau varietati, au fost propuse dar acestea variaza de forma tipica foarte putin: var. californica (Cham si Schlecht.,1827; Staudt, 1962), cu frunze matasoase: F.mexicana (Schlecht.,1839), cu foliole cuneate sau oblong-obovate; ssp.bracteata (Heller,1898; Staudt, 1962) si F.insularis (Ryab., 1908), cu caliciu desfacut, lipit de fruct; ssp.americana (Porter)( Staudt, 1962), cu fructe ovoide, sau subconice, de culoare rosie, uneori alba, cu pubescenta pe pedunculi si pediceli; var.efragillis (Duch) Ser.in D.C.., 1825, fara emitere de stoloni; F.semperflorens (Duch) Ser.in D.C.,1825, atat cu filamente cat si fara filamente (Alpine) care infloreste toata vara; var.monophyla (Duch.) Ser. in D.C., 1825, cu o singura foliola; var.muricata (Duch.) Ser.in D.C.,1825, cu stamine petaloide).
Cateva forme, ca semperflorens,helleri (Holz in Coult, 1896) si monophyla sunt cunoscute ca diferind printr-o singura gena de tipul clasic vesca. (Darrow, 1966).
Desi nu prezinta mare variabilitate genetica, Fragaria vesca este foarte adaptabila si cea mai raspandita specie nativa si cea mai naturalizata dintre toate speciile din cadrul genului.
Cele mai importante trei caractere ale acestei specii de fragi sunt: adaptabilitatea, fructul foarte aromat si caracterul infloririi continue. Cele mai nedorite caractere sunt fructul extrem de moale, cu spatii intercelulare mari, cu aer, in interiorul fructului.
Plantele se prezinta sub forma de tufe erecte de 15-30 cm inaltime, cu filamente.
Frunzele sunt subtiri de culoare verde deschis, glabre sau devin pubescente, cu perisori deschisi la culoare, matasosi. Foliolele aproape sesile, relativ inguste, cuneat-ovate sau romboid ovate, cu seratii largi si ascutite; inflorescenta este mica, in mod normal inaltimea inflorescentelor este egala sau depaseste pe cea a frunzisului, bifurcandu-se; florile au 1,3 cm diametru, sunt hermafrodite; fructul este hemisferic, cu pulpa foarte moale si pastoasa, in general aromata pana la foarte aromata; achenele sunt mici, dispuse superficial, foarte proeminente; caliciu reflect, in mare masura lipit de fruct.

Fragaria viridis Duch., 1766(Hist.Nat. Frais.,135)
(Syn. F. collina Ehrh., 1792, F. bifera Duch.,1790 ). Capiton, Breslinge, Green strawberry.
Aceasta specie este raspandita in Europa, estul (Caucaz) si centrul (Siberia) Asiei, Insulele Canare, in general pe dealurile inierbate, stepe si in arii mici impadurite cu arbusti si tufisuri.
In partea de vest a Europei, F.viridis nu este raspandita pe aceeasi arie ca si F.vesca, dar in partea de est se intalneste pana la lacul Baikal si muntii Altai.
Plantele sunt mici, zvelte, fara stoloni, sau cu foarte putine filamente scurte, fara noduri; frunzele sunt de culoare verde intens, matasoase, subtiri, ovate sau eliptice, cu dinti curbati mai mici decat la F.vesca . Inflorescenta este erecta, mica, floarea este perfecta, mai mare decat la F.vesca. Fructul este verde sau verde albicios pana la rosu(pe partea insorita) cand se recolteaza, mici, cu pulpa ferma, aromate, achenele asezate in profunzimea pulpei, caliciu relativ larg, aderent la fruct si strans de fruct, epicaliciu lipit de fruct.
Aceasta specie este nativa din pajistile inierbate, stepei si lizierei. Plantele amintesc in general de F.vesca, dar aparent. De obiecei infloreste pana toamna.
Totusi, are slaba variabilitate, mai curand distinctiva, si nu are caractere aparente care pot imbunatati actualele sortimente cultivate. Fermitatea fructului ar trebui sa fie cercetata pentru noi gene, pentru acest caracter. Se apreciaza ca se dezvolta pe solurile calcaroase mai bine decat majoritatea speciilor.
Prezinta flori mai mari si inflorescente mai putine decat F.vesca. Este o specie hermafrodita autoincompatibila.

Fragaria nilgerrensis Sclecht.,1857 (ex.J.Gay, Ann, Sci.Nat.IV 8: 206).
Aceasta specie este raspandita in sud-estul Asiei, in regiunile muntoase din Filipine si centrul si sudul Chinei (Yunnan, Hupeh, Szechmon, Mingtsze) in jurul Indiei, in special in regiunile din sudul Indiei.
Este originara din zona muntilor Niloghiri din sud-estul Indiei. Exista si o subspecie endemica in Taiwan, numita ssp.Hayatai, care se distinge prin prezenta antocianilor in toate organele plantei, chiar si in fructe (Darrow,1966).
Plantele sunt adesea foarte robuste, filamentele, petiolurile si pedunculii sunt acoperiti cu peri vigurosi; foliolele sunt petiolate, groase si rugoase, rotunde sau obovate, mici spre mijlocii, cu seratii mici, foarte pubescente pe frunze si petioli, de culoare verde intunecat.
Inflorescenta este mica, cu 3-4 flori mari, albe cu roz-rosiatic, cu numeroase pistile; receptaculul este mare, plat.
Fructul este subglobulos, colorat in alb cu o usoara tenta de roz, fara gust sau cu gust neplacut, mic, sustinut de un petiol erect; semintele sunt mici, numeroase, stranse apropiat in cavitatile din fruct; lobii caliciali sunt mari, adesea stransi complet, lipiti sau suberecti la fruct. Se cunosc si forme cu rosu inchis in loc de alb la flori, fructe mari in loc de fructe mici.
Sunt putine caracteristtici fiziologice cunoscute la aceasta specie cum ar fi fotoperiodism si reactia fata de temperatura. Distributia sa nativa ne-o sugereaza ca posibil parinte al Duchesnea indica, capsunul fals.
Numarul mare de seminte mici pe fruct, sugereaza valoarea sa in ameliorare pentru fruct mare, utilizand ca celalalt parinte o varietate cu fruct mare pentru furnizarea celui mai mare flux hormonal per samanta pentru marirea fructului.
Incercarile de incrucisare cu aceasta specie s-au soldat cu esec sau cu obtinerea de plante pitice, care nu au produs fructe. Cu toate acestea in 1941 (Nurenberg, 1949) a incrucisat vesca si nilgerrensis, obtinand plante normale si plante pitice. Prin backcrossare cu nilgerrensis, s-au obtinut un numar mai mare de plante hermafrodite si un numar mai mic de plante pistilate, barbatesti sau sterile.

Fragaria daltoniana J.Gay, 1857(Ann Sci.Nat.IV 8:24, fig.8-4)
Aceasta specie este nativa din Sikkin Himalayas.
Plantele au filamente filiforme, subtiri, pubescente sau aproape glabre; foliolele sunt petiolate cu putini dinti, florile sunt solitare, lobii caliciali sunt dintati si bracteolele sunt dintate, lipite de fruct; fructele sunt ovoid-alungite sau fusiforme cu inaltimea de 2,5 cm si 1,3 cm inaltime, rosu inchis starlucitor, cu putina aroma.
Aceasta specie pare sa aiba doar fructul relativ mare si relativ tare, ca sa poata fi folosit in ameliorare.

Fragaria nubicola Lindl., ex. Lacaita, 1916 (Jour., Linn., Soc.Bot.)
Aceasta specie este descrisa ca fiind apropiata de F.viridis, desi specimenele se pare ca se aseamana cu F.vesca. Hooker(1879,Fl.But.India, 2:344), prin experimentarile efectuate subliniaza ca nubicola a fost incompatibila cu vesca si a considerat-o o specie separata.
Plantele sunt mici, cu frunze argintii aproape globuloase, stoloni cu filamente filiforme, cu pubescenta densa argintie pe petioli si putin pe pedunculii florali. Lobii caliciali sunt aproape lipiti pe suprafata fructului.

<<  <   ^   >  >>
STATIUNEA DE DEZVOLTARE POMICOLA BUZAU © 2006
Designed by Digital Design Team