capsun.flora.ro capsun.flora.ro despre căpşun şi cultivarea căpşunului  Proiect AGRAL | Contact

 1 Introducere
  1.1 Proiect
  1.2 Istoric
  1.3 Originea
  1.4 Importanta
  1.5 Curiozitati
 2 Planta
  2.1 Specii
  2.2 Planta
  2.3 Soiuri
  2.4 Cerinte
 3 Cultivare
  3.1 Tehnologii
  3.2 Dezechilibre
  3.3 Protectia culturii
 4 Boli si daunatori
  4.1 Boli
  4.2 Daunatori
<<  <   ^   >  >>

Cultura multianuala a capsunului are o durata de 3-5 ani. Prin specificul acestei tehnologii, primul an este destinat fortificarii plantelor pentru rodire la capacitate maxima si urmatorii ani pentru rodire. Recoltele cele mai bune se obtin în anul al doilea si al treilea de viata. Plantele rodesc si în anii IV si V, dar productiile scad la jumatate iar calitatea fructelor este inferioara.

 

Alegerea amplasamentului pentru înfiintarea culturii

Pentru siguranta alegerii corecte a unui amplasament pentru cultura capsunului, se vor avea in vedere urmatoarele elemente:
- existenta sursei de apa permanente sau cel putin pentru perioada martie - noiembrie;
- terenul trebuie sa fie plan sau cu o panta usoara;
- terenul nu trebuie sa prezinte exces de apa nici pe perioade scurte. Planta de capsun este foarte sensibila la excesul de salinitate.
- amplasamentul sa fie în apropierea cailor de acces pentru a preveni deprecierea fructelor prin transport pe trasee improprii;
- alegerea unor arealuri populate ar fi utila, pentru asigurarea fortei de munca întretinerea culturii si mai ales pentru recoltare;
- amplasamentul sa fie pe un sol fertil, usor, de regula cel propriu pentru cultura legumelor (vezi brosura Capsunul - cerinte fata de factorii de mediu )
- când se alege o regiune deluroasa, pentru cultura de capsun, se foloseste jumatatea inferioara a pantei dealului. Se alege expozitia estica, sudica sau sud-estica pentru regiunile umede si expozitia vestica, nord-vestica, nordica, pentru regiuni mai putin umede.
- Se vor evita spatiile înguste fara circulatie a aerului, joase, care retin apa;
- Sunt improprii, amplasamentele care sunt cunoscute cu antecedente legate de brume târzii de primavara si grindina;
- Pentru cultura multianuala, în cadrul amplasamentului, se va planta anual echivalentul unei treimi din suprafata propusa pentru cultivare, pentru a avea în fiecare an recolta constanta si o repartitie echilibrata a cheltuielilor si veniturilor pe de-o parte si pentru o buna rotatie a capsunului în cadrul unui asolament.

Stabilirea marimii plantatiei

Marimea unei plantatii de capsun trebuie sa se coreleze cu o serie de elemente legate pe de-o parte de gradul de cunoastere a verigilor tehnologice specifice culturii capsunului si pe de alta parte de modul de valorificarea productiei de fructe obtinute (piata de desfacere care sa absoarba productia de fructe toata perioada de recoltare, la preturi care sa satisfaca producatorul).
La dimensionarea plantatiei se poate tine cont de urmatoarele aspecte:
- productia medie pentru 1 ha capsun - cultura clasica, este de 15 t. Aceasta cantitate de fructe poate fi recoltata timp de 25 - 30 de zile (soiuri de zi scurta), de 10-15 oameni zilnic, care vor face si o eventuala sortare si ambalare;
- este o specie de talie joasa, cu sistem radicular superficial, care necesita o atentie deosebita tot timpul anului si concentrata în perioada martie-iulie când se desfasoara concomitent toate fazele de crestere si fructificare;
- este o cultura intensiva, cu suprafata foliara mare si procese fiziologice multiple si intense, ce implica un consum mare de apa si substante nutritive. Orice dezechilibru în evolutia culturii are influenta asupra calitatii fructelor si nivelului productiei;
- este o specie usor adaptabila dar care prezinta boli specifice pagubitoare si daunatori periculosi. Respectarea unui program de tratamente functie de evolutia culturii si a factorilor de mediu este necesara;
- Fructele sunt usor perisabile. Depozitarea acestora, chiar si numai câteva ore în conditii improprii (temperatura ridicata), poate duce la pierderea unor însusiri calitative, decisive în stabilirea unui pret corect de valorificare.

Planta premergatoare

Capsunul fiind o planta de talie joasa, cu sistem radicular relativ superficial, este pretentios la însusirile solului. Ca atare, plantele care au ocupat terenul anterior cultivarii capsunului, trebuie sa-l îmbogateasca în substante nutritive si sa nu faca parte dintre speciile care pot prezenta boli si daunatori comuni cu capsunul. În plus, pentru ca o cultura de capsun poate dura 3-5 ani, durata unei rotatii a culturilor (asolament), în care intra si capsunul, trebuie sa fie de 7-9 ani.
Capsunul poate intra în asolament cu plante leguminoase. Planta premergatoare se alege în functie de perioada de plantare. Astfel, pentru plantarea de toamna, se alege o premergatoare care paraseste terenul cu cel putin o luna înainte, pentru a avea timpul necesar pentru efectuarea araturii si pregatirii corespunzatoare a
Cele mai bune premergatoare pentru cultura capsunului sunt: leguminoasele (varza, morcovul, ridichea de luna), paioasele (orzul, griul, ovazul).
În situatia în care plantatiile se înfiinteaza, dupa culturi cu: usturoi, cartof, ceapa, castraveti, tomate, vinete, ardei, deoarece aceste culturi contribuie la aparitia nematozilor(viermi din sol) si servesc drept gazda intermediara pentru acest daunatori este obligatorie tratarea solului cu insecticid specific pentru distrugerea rezervei de daunatori din sol. Capsunul reactioneaza foarte bine la fertilizarea cu gunoi de grajd în cantitati de 80-100 t/ha, mai ales în situatia în care fertilizarea se aplica la cultura premergatoare (cultura anterioara).
Se poate reveni cu o cultura de capsun, pe aceeasi suprafata de teren, numai dupa o perioada de minim de 3 ani.
Pentru o buna întelegere, exemplificam cu un model de asolament de 6-8 ani, format din culturi de legume:
An I: Varza sau conopida (fertilizare cu 50 t/ha gunoi de grajd);
An II: Vinete sau ardei
An III: Morcov(pastârnac, telina) sau ceapa (usturoi);
An IV: Fasole, castraveti (dovlecei, pepeni).
An V: Varza timpurie (fertilizare cu 50 t/gunoi de grajd). Terenul poate fi pregatit corespunzator pentru plantarea de vara a capsunului, prin desfiintarea unei culturi timpurii (ex. varza timpurie).
An VI-VIII. Capsun (cultura de 3 ani).

Alegerea momentului plantarii capsunului

Plantarea capsunului se poate face practic în tot cursul anului, daca exista sursa de apa pentru irigatie.
In conformitate cu tehnologia de cultura, plantatiile multianuale de capsun, pot fi înfiintate: toamna, primavara devreme sau vara. Indiferent de perioada de plantare a capsunului, sursa de apa pentru irigatie este obligatorie.
Plantarea de toamna. Pentru plantarea de toamna, se recomanda perioada cuprinsa între sfârsitul lunii august si mijlocul lunii octombrie. Este important de retinut faptul ca prin plantarea la începutul perioadei recomandate(sfârsit de august - mijloc de septembrie), plantele au timp sa se fortifice pâna la venirea iernii (formeaza un sistem radicular si o rozeta de frunze, apte sa mentina planta în viata, pâna în primavara urmatoarea) si rezista mai bine la gerurile din ce puternice din ultimii ani.
Pentru exemplificare mentionam urmatoarele: la un nivel al umiditatii de 70 - 75%, plantele încep sa formeze noi radacini la 5-6 zile de la plantare când temperatura aerului este de 8-9 șC, si la 2-3 zile de la plantare când temperatura aerului înregistreaza valori de 18 -22 șC.
Nu se recomanda ca plantarea sa se faca mai târziu de mijlocul lunii octombrie. Aceasta, deoarece conditiile de mediu, în special cele legate de temperatura, nu mai sunt favorabile formarii de radacini si rozete de frunze noi.
În plus, prin plantarea prea târzie, exista pericolul aparitiei fenomenului de "descaltare" a plantelor catre sfârsitul iernii. Descaltarea, consta în dezvelirea unei parti a sistemului radicular al plantelor de capsun, produsa prin sfarâmarea si deplasarea pamântului de pe radacini, datorita alternarii înghetului cu dezghetul la suprafata solului.
La plantarea de toamna, când se utilizeaza stoloni recoltati in aceeasi perioada, diferentierea mugurilor de rod nu are loc sau este foarte slaba. Din aceasta cauza în anul urmator plantarii de toamna se înregistreaza o productie mica.
Plantarea de primavara. Pentru plantarea de primavara se recomanda perioada cuprinsa între 15 martie si 15 aprilie.
Capsunul plantat în primavara nu produce fructe în anul plantarii (tehnologia de cultura prevede eliminarea inflorescentelor pe masura ce acestea apar).
Plantarea de primavara asigura conditiile necesare unei dezvoltari excelente a plantelor de capsun, pentru rodire la potential biologic maxim în anul urmator. Astfel, în anul plantarii, an fara rod, fortificarea si dezvoltarea plantei pe parcursul perioadei de vegetatie, conduc catre o buna diferentiere a mugurilor de rod si favorizeaza depozitarea substantelor de rezerva în radacini, fara concurenta data formarea fructelor si a stolonilor. Ca urmare, în anul urmator înfiintarii culturii, plantele pornesc devreme în vegetatie primavara, vegeteaza si rodesc bine, pe de-o parte datorita sistemului radicular puternic format în anul anterior si pe de alta parte datorita formarii unui numar corespunzator de ramificatii roditoare.
Costurile suplimentare legate de întretinerea culturii din anul fara rod, sunt compensate de productia obtinuta în urmatorii ani cu rod.
Plantarea de vara. Plantarea de vara se realizeaza în perioada iunie - iulie (putând fi prelungita pâna în 15 august în zonele sudice).
Pentru plantare se utilizeaza stoloni fortificati pastrati la rece sau stoloni recoltati direct din câmp (formati în anul anterior).
În cazul înfiintarii culturii în vara, plantele se dezvolta destul de bine pâna toamna si formeaza suficiente ramificatii roditoare, pentru a asigura o recolta bogata în anul urmator.
Plantatiile înfiintate vara rodesc în toti cei trei ani, comparativ cu cele înfiintate primavara sau toamna, care rodesc numai în 2 ani, primul an fiind fara recolta.
Pâna în iunie - iulie, când se planteaza capsunul, terenul poate fi ocupat cu o alta cultura care poate fi desfiintata devreme, realizându-se o utilizare eficienta a unei suprafete de teren.

Pregatirea terenului pentru plantarea capsunului

Un sol potrivit pentru cultivarea capsunului (cultura anuala sau multianuala) trebuie sa se prezinte astfel:
- sa fie plan (fara denivelari);
- sa fie bine maruntit, fertil, afânat, reavan, pe o adâncime de 15-25 cm;
- sa nu prezinte buruieni, resturi materiale sau organice de la cultura anterioara;
- sa prezinte sursa de apa, care sa furnizeze debitul necesar pentru irigarea la plantare si pentru întretinerea culturii, timp de 3 - 5 ani, cât dureaza cultura.
Pentru a se putea obtine un amplasament care sa prezinte caracteristicile enumerate mai sus, si având în vedere faptul ca o plantatie de capsun ramâne pe teren 4-5 ani, se vor efectua urmatoarele operatii:
Nivelarea terenului. Capsunul fiind o specie cu talie mica, sistemul radicular este adesea afectat pâna la compromiterea culturii din cauza stagnarilor de apa (înca de la amplasarea culturii se vor evita terenurile în care stagneaza apa).
Pentru corectarea eventualelor denivelari ramase de la culturile anterioare, se face nivelarea, care este o lucrare usoara, dar foarte importanta .
Fertilizarea terenului. Prin aceasta veriga tehnologica se urmareste asigurarea la optim a elementelor nutritive, atât de necesare pentru o cultura foarte intensiva cum este capsunul, care este capabil sa dea productii de peste 25 t/ha în primul an dupa plantare.
Capsunul reactioneaza foarte bine la fertilizarea organica, printr-un spor remarcabil de productie. Se recomanda administrarea a peste 60 t/ha gunoi de grajd bine fermentat, care se împrastie uniform si se încorporeaza în sol, printr-o aratura. Incorporarea materiei organice proaspete (gunoi de grajd proaspat), conduce la formarea în sol, de compusi toxici pentru planta.
Ca îngrasamânt organic, poate fi utilizat si compostul (obtinut prin fermentarea aeroba a unui amestec din resturi vegetale si animale, pâna la transformarea acestora într-o masa uniforma, granuloasa, bogata în humus si microorganisme. În general, compostul se obtine prin suprapunerea unor straturi succesive de gunoi de grajd si resturi vegetale (paie, frunze) pe un sol afânat la suprafata si permeabil. Se construieste o gramada cu dimensiuni variabile (ex. 3m lungime, 2 m latime, 1,5 m înaltime). Se acopera în final cu un strat subtire de pamânt sau paie si se uda periodic. Compostul este gata de a fi utilizat dupa câteva saptamâni sau luni, functie de conditiile climatic si natura materiei organice.
Un alt îngrasamânt usor de procurat este gunoiul de pasari. Acesta poate fi utilizat numai diluat în apa, în proportie de 1 parte îngrasamânt: 10 parti apa.
Prin fertilizare nu se urmareste sa se hraneasca direct plantele cu elemente nutritive, ci micoorganismele din sol, care mai departe va hrani plantele prin descompunerea materiei organice si furnizarea de elemente nutritive usor solubile. In plus, fertilizarea cu îngrasaminte organice reprezinta una din metodele si tehnicile agriculturii ecologice.

Ar fi preferabila administrarea gunoiului de grajd la cultura premergatoare, din cauza continutului ridicat de seminte de buruieni, daunatori si agenti de transmitere a bolilor. Gama de erbicide utilizate pentru eliminarea buruienilor din culturile de capsun, mai ales pentru buruienile dicotiledonate, este mult mai redusa fata de alte specii.
Fertilizarea cu îngrasaminte chimice se face în functie de aprovizionarea solului cu azot, fosfor, potasiu. Daca se constata o buna aprovizionare cu fosfor si potasiu, se face numai fertilizarea cu azot. Daca se constata deficiente de fosfor si potasiu se aplica 400 - 500 kg/ha superfosfat si 300 kg/ha sulfat de potasiu, ca doze orientative. Poate fi utilizat cu succes îngrasamânt chimic complex NPK din formula 1-0,5-1,5 sau din formula 1-1-1.
Necesarul de elemente fertilizante, în etapele importante(critice) în evolutia culturii, se stabileste în baza rezultatelor analizelor chimice efectuate la sol si/sau planta.
Continutul în elemente nutritive trebuie sa fie de : 25-30 mg potasiu (K2O) la 100 g sol când textura acestuia este nisipo-lutoasa si 30-35 mg potasiu (K2O) la 100 g sol când textura este lutoasa. Daca valorile acestui element depasesc limitele indicate, productia începe sa scada. Continutul în celelalte elemente în optim este urmatorul: 30 mg fosfor (P2O5), 10 mg magneziu si 120 mg calciu la 100 g sol.
Fertilizarea minerala (cu îngrasaminte chimice) nu este exclusa, prin practicarea unei agriculturi ecologice, numai ca îngrasamintele chimice utilizate trebuie sa fie greu solubile si provenite din roci naturale.
Combaterea chimica a bolilor si daunatorilor din sol- se face functie de frecventa speciilor de daunatori din sol. Este una dintre verigile tehnologice de importanta majora în cultura capsunului. Nerealizarea ei, poate duce la compromiterea culturii prin pieirea plantelor prinse si în plina dezvoltare.
Daca solul prezinta viermi albi(larvele carabusului de mai), viermi sârma sau larvele gargaritei coletului, alti germeni care pot produce pagube importante în plantatiile de capsun, se procedeaza la tratarea solului cu produse precum Sinoratox G sau Sinolintox G.
Daca solul este infestat cu nematozi se utilizeaza produse nematocide precum Dazomet 10 G, Mocap 10 G, Temik.
Toate aceste produse se administreaza împreuna cu îngrasamintele, acordând mare importanta uniformitatii de raspândire a lor pe teren.
In ultimii 20 de ani, în tarile din vestul Europei si America, s-a extins mult practica dezinfectiei solului, mai ales dupa raspândirea a doua boli care au compromis suprafete mari cultivate cu capsun (Phytophtora cactorum si Verticillium albo-atrum), care produc vestejirea plantelor. Ambele sunt micoze de rizomi si radacina si ierneaza în pamânt. Acestea pot fi combatute cu succes printr-o buna dezinfectare a pamântului.
Produsele de dezinfectie recomandate sunt:

  • Cloropicrina
  • Dicloropropen
  • Dazomet
  • Metan-sodium
  • Bromura de metil
  • Bromura de metil + cloropicrina

Actiunea acestor produse este bactericida, fungicida, erbicida, insecticida, acaricida, nematocida, antivirotica. Prin urmare acopera aproape tot spectrul de agentilor sau vectorilor de raspândire a bolilor si daunatorilor.
În general sporul de productie în cazul dezinfectiei solului este de 25-30%, iar numarul de tratamente aplicate în cursul vegetatiei se reduce cu 30-40%.
Nu este de neglijat faptul ca procedeul de dezinfectie a solului este un procedeu scump, care necesita utilaje speciale.
Procedeul se va realiza numai sub directa îndrumare a unui specialist.
Aratura adânca - se executa la adâncimea de 28-30 cm si necesita o atentie deosebita, întrucât specia are nevoie de o pregatire deosebita a solului, mai ales pentru situatia în care cultura ramâne pe sol 3 ani consecutiv. In plus, aratura adânca este deosebit de utila pentru distrugerea sau împiedicarea dezvoltarii daunatorilor ce se gasesc în sol. Aratura de toamna si de vara împiedica dezvoltarea oualelor, larvelor si pupelor speciilor de viermi albi, viermi sârma.
Maruntirea terenului - trebuie facuta ca pentru o cultura legumicola, întrucât de acest lucru depinde calitatea lucrarii de plantare a stolonilor. Daca este necesar, se efectueaza cu ajutorul frezei legumicole. In mod obisnuit, prin parcurgerea de 2-3 ori cu grapa cu discuri se poate efectua o maruntire corespunzatoare a terenului pe o adâncime de 20 cm. Este deosebit de importanta realizarea unui spatiu suficient pentru dezvoltarea sistemului radicular, stiut fiind faptul ca marea masa a radacinilor se afla în stratul de sol de 20-30 cm de la nivelul solului. Cu cât sistemul radicular este mai bine dezvoltat, cu atât plantele se vor putea dezvolta mai bine si vor putea fructifica la potential maxim
Amenajarea sistemului de irigatie. Concomitent cu pregatirea solului pentru plantarea stolonilor de capsun se va amenaja si sistemul de irigatie pentru cultura.
Capsunul poate fi irigat prin toate metodele cunoscute:
- prin scurgere la suprafata;
- prin aspersie;
- prin picurare.
Alegerea uneia sau alteia dintre metode sau amenajari se face functie de amplasarea culturii, nivelul investitiilor propuse pentru înfiintarea culturii, avantajele si dezavantajele utilizarii unei metode într-o situatie data.

  1. Udarea prin scurgere la suprafata, prin brazde este o metoda traditionala de udare. Distribuirea apei se face pe verticala si lateral, în timpul în care apa circula prin brazdele deschise printre rândurile de plante.
    Avantaje:
    - cheltuieli de exploatare reduse. Consumul de energie necesar pomparii apei este mai redus cu 40 - 50%;
    - necesita investitii mici pentru echipamentul de udare;
    - nu favorizeaza atacul diferitelor boli, prin faptul ca partile plantei de la suprafata pamântului nu vin în contact cu apa.
    Dezavantaje:
    - Necesita un teren perfect plan;
    - Necesita un consum mare de apa, deoarece parte din volumul de apa utilizat se pierde prin evaporare si scurgere în profunzime;
    - Contribuie la formarea crustei pe rigole si taluzul brazdelor.
  2. Udarea prin aspersiune se realizeaza prin pulverizarea apei sub presiune în atmosfera, cu ajutorul unor dispozitive(aspersoare, microaspersoare), si caderea acesteia pe pamânt si plante sub forma de picaturi.
    Prin aceasta metoda se asigura irigarea în conditii corespunzatoare a culturii. Astfel, se asigura distribuirea apei destul de uniform pe teren, cu pierderi minime si cu consum redus de forta d munca.
    Este o metoda de irigare recomandata pentru stabilizarea culturii de capsun (buna înradacinare dupa plantare), deoarece umiditatea atmosferica creata, reduce procesul de pierdere a apei prin transpiratie a plantelor.
    Avantajele irigarii prin aspersie:
    - permite controlul volumului de apa utilizat;
    - pierderile de apa sunt mici;
    - nu necesita lucrari de nivelare, putând fi utilizata si pe terenuri mai denivelate;
    - se poate folosi pe toate tipurile de sol, si la densitati diferite ale plantelor;
    - automatizarea distribuirii apei se face mai usor decât la udarea prin scurgerea la suprafata;
    Dezavantaje:
    - cheltuieli de exploatare mai mari decât la irigarea prin scurgere la suprafata, întrucât pentru realizarea presiunilor mari este necesar un consum mai mare de energie (cu 50% mai mare decât la scurgerea prin suprafata);
    - cheltuieli suplimentare legate de echipament;
    - imposibilitatea utilizarii acestei metode în conditii de vânt puternic;
    - poate favoriza atacul unor boli datorita umiditatii atmosferice ridicate si împroscarii plantelor cu apa încarcata cu pamânt
  3. Udarea prin picurare este o metoda relativ noua (se utilizeaza de cca.55 ani), si este originara din Israel.
    Aceasta metoda consta în distribuirea apei pe teren în mod lent, sub forma de picaturi. Apa distribuita nu umezeste decât o parte din sol, ramânând intervalul dintre rânduri si o parte din cel de pe rând, neumezite.
    Apa este distribuita în mod punctual la nivelul plantelor, cu un debit redus si presiune practic nula, cu ajutorul microtuburilor capilare. Se folosesc instalatii, alcatuite dintr-o retea de conducte din material plastic (amplasate subteran sau la suprafata solului), prevazute cu dispozitive speciale de picurare, la distante stabilite functie de distantele dintre plante(Fig.3)
    Instalatia poate fi folosita si pentru fertilizare si protectie fitosanitara. Este remarcabil faptul ca la udarea prin picurare se reduce cantitatea de produse pentru fertilizare si protectie fitosanitara de pâna la 2-3 ori.
  4. Amenajarea interioara pentru o instalatie de irigare prin picurare, poate fi descrisa ca având urmatoarele parti componente:

    1. Ansamblu frontal (parte fixa)care are în componenta:
      - sursa de apa (put forat, racord la sursa de apa);
      - pompa care sa asigure un debit de min.10.m.c./ora;
      - manometru care indica presiunea de lucru;
      - rezervor pentru îngrasaminte lichide pentru distribuirea elementelor fertilizante în apa;
      - filtru care separarea suspensiilor minerale sau organice prezente în apa, pentru prevenirea pericolului înfundarii picuratoarelor;
    2. Conductele de transport (parte fixa), confectionate din material plastic rigid PVC(pentru conductele subterane) sau PVC plastifiat pentru conductele asezate la suprafata. Acestea au rolul de a alimenta cu apa conductele(furtunurile) de udare
    3. Conductele de udare. Acestea reprezinta partea activa a instalatiei de irigare prin picurare. Acestea sunt confectionate din polietilena si sunt prinse pe conductele de transport. Functie de modelul constructiv, pot prezenta diferite modalitati de conducere a apei catre orificiile aflate direct in conducta. Distanta dintre orificiile aflate pe conducta de udare poate fi diferita (10 m, 20 m, 30 m), functie de distanta dintre plante pe rând.
      Distanta dintre conductele de udare pe conductele de transport se poate stabili functie de distanta dintre rândurile de plante.
      Pentru culturile (inclusiv pentru capsun), la care se utilizeaza mulcirea cu folie de polietilena, conductele de udare se amplaseaza sub folia de polietilena.

Avantajele utilizarii irigarii prin picurare sunt multiple, atât în prin comparatie cu celelalte metode de irigare cât si în raport solul, planta sau alti factori legati de amplasamentul culturii:
- solul se mentine la un nivel optim de umiditate pentru plante, functie de fazele lor de vegetatie si fructificare;
- nu afecteaza evolutia plantelor si nu creeaza conditii pentru transmiterea bolilor;
- se realizeaza importante economii de energie, apa, forta de munca;
- este putin pretentioasa la conditiile de sol, relief, putând fi folosita pe terenuri cu pante mari, denivelate sau cu nivel freatic ridicat;
- terenul ramâne tot timpul accesibil, functionarea acestui sistem de irigatie permitând desfasurarea altor operatii de întretinerea culturii;
- este usor de utilizat si este în mod categoric o investitie pentru o perioada îndelungata (circa 10 ani);
- chiar daca nivelul costurilor legate de amenajarea unei instalatii de irigare prin picurare este mai mare, acesta va fi compensat de nivelul productiilor obtinute, de economiile importante de apa, forta de munca, îngrasaminte si pesticide.

Pentru tehnologia clasica de cultura a capsunului în câmp liber, exista si alternativa de cultivare în teren neirigat. Este o practica veche, neprofitabila, care poate duce în multe cazuri la compromiterea culturii.

Distante si sisteme de plantare pentru capsun

Capsunul se poate cultiva:
1. pe teren plan;
2. pe teren modelat.
Cultivarea pe teren plan este sistemul de cultura cel mai raspândit în România, pâna în prezent (Fig.1). Aceasta pentru usurinta înfiintarii si mecanizarii lucrarilor de întretinere ale culturii.
La cultivarea pe teren plan, capsunul se poate planta în rânduri simple sau în benzi.
Cultivarea în rânduri simple. Este cea mai raspândita pentru capsun. Distantele de plantare sunt cuprinse între 65-80 cm între rânduri si 20-30 cm între plante pe rând. Se asigura o desime de 50-60.000 plante la hectar. Limitele mentionate sunt valabile functie vigoarea soiului (ex.un soi cu vigoare mare se planteaza la distante între rânduri 80 cm/între plante pe rând 25-30 cm).
Cultivarea în benzi. O banda poate fi compusa din 2-3 rânduri distantate la 30-35 cm, distanta între plante pe rând fiind de 25 cm. Conform studiilor realizate nu se recomanda o distanta mai mica de 35 cm între rândurile de capsun, datorita concurentei pentru apa si hrana în momentele critice ale evolutiei plantei. Distanta dintre benzi poate fi de 80-90 cm. Singurul inconvenient al acestui sistem de plantare este posibilitatea mai redusa de mecanizare a lucrarilor de întretinere.
Cultivarea pe teren modelat. Este recomandata în mod special pentru situatia în care cultura de capsun este mulcita cu folie de polietilena. Poate fi practicata si în cazul mulcirii cu paie. Este recomandabil a fi extinsa în productie datorita multiplelor avantaje pe care le prezinta. Pe platforma brazdei înaltate rândurile pot fi dispuse astfel:
a)latime brazda 50 cm: - 1 rând- distanta între plante pe rand 20 cm sau - 2 rânduri pe brazda la 30 cm între rânduri si plante pe rând
b)latime brazda 94 cm: 2 rânduri cu distanta între ele de 60 cm sau 3 rânduri la 30 cm
c)latime brazda 120 cm: 2 benzi a câte 2 rânduri. Distanta între benzi 40 cm iar intre rândurile din banda 30 -35 cm.
De retinut: Distantele de plantare prea mici duc la obtinerea de fructe mici, face recoltarea ineficienta si maresc riscurile de îmbolnaviri. Plantarile la distante prea mari micsoreaza productia, prin utilizarea ineficienta a spatiului de cultura.
Dupa stabilirea schemei de plantare, respectiv a distantei dintre rânduri si plante pe rând, se marcheaza rândurile. Daca plantarea se face manual, se pot folosi sârme pentru trasarea rândurilor, care pot fi marcate corespunzator distantei dintre plante pe rând. Sârmele sunt fixate la capetele rândurilor cît timp se planteaza pe rând si apoi sunt transferate în spatiile destinate plantarii. Se planteaza pe aceeasi parte a sârmei. Este indicat ca trasferul sârmei de la un spatiu la altul sa se faca fara atingerea plantelor sau târârea la nivelul solului.

Modelarea terenului

Modelarea solului este o veriga tehnologica alternativa în tehnologia de cultura a capsunului prin care se organizeaza la suprafata solului brazde înaltate si rigole, de diverse dimensiuni, functie de tehnologia adoptata.
Avantajele modelarii terenului sunt date de urmatoarele aspecte:
- solul se încalzeste mai repede si în profunzime, la nivelul sistemului radicular al plantelor;
- se elimina tasarea solului la nivelul plantelor, prin trecerile repetate efectuate pentru întretinerea culturii;
- existenta rigolelor printre brazde, asigura preluarea excesului de apa din precipitatii, impiedicând stagnarea apei la nivelul sistemului radicular;
- este asigurat accesul printre benzile de plante, pentru respectarea verigilor tehnologice, fara a deranja plantele sau atinge fructele;
- este usurata activitatea de recoltare, prin ridicarea nivelului de la care se recolteaza fructele;
- asigura suportul pentru amplasarea foliei de polietilena pentru mulcire si permite o buna fixare a acesteia.
Modelarea se poate face cu masina de modelat solul utilizata an legumicultura sau cu un echipament de bilonat solul adaptat pentru dimensiunile brazdelor din legumicultura(Fig.2).
Pentru capsun sunt recomandate brazdele înaltate cu urmatoarele dimensiuni:
a) latime brazda 50 cm, deschidere rigola 46-50 cm, înaltime brazda minim 20 cm;
b) latime brazda 95 cm, deschidere rigola 46-50 cm, înaltime brazda minim 20 cm;
c) latime brazda 120 cm, deschidere rigola 46-50 cm, înaltime brazda minim 20 cm;

Alegera gamei de soiuri pentru organizarea unei plantatii

Sortimentul actual pentru cultura capsunului este compus dintr-o gama larga de soiuri, care se diferentiaza în general prin:

  1. Destinatie: consum în strare proaspata sau industrializare;
  2. Insusirile calitative ale fructelor: marime, forma, culoare, gust, consistenta, compozitie chimica;
  3. Perioada de maturare a fructelor: soiuri timpurii, medii, târzii sau grupe intermediare acestora.
  4. Mod de fructificare: cu o singura fructificare, cu fructificare continua;
  5. Favorabilitatea soiului pentru un anumit areal de cultivare.

In stabilirea sortimentului pentru o plantatie se recomanda analizarea atenta a urmatoarelor elemente:
Destinatia fructelor. In cazul în care exista cu certitudine posibilitatea valorificarii pentru prelucrare, se vor alege soiuri create special pentru aceasta destinatie, care prezinta insusiri specifice: continut ridicat în substanta uscata, suc colorat intens, desprindere usoara de caliciu, coacere grupata, productivitate mare, etc.
In situatia în care fructele vor avea ca destinatie consumul în stare proaspata, sortimentul va fi ales functie de cererea de fructe pe piata. In principiu, pentru consumul în stare proaspata, fructele trebuie sa de marime mijlocie sau mare, uniforme, cu gust echilibrat si parfumate, cu rezistenta la transport si pastrare.
Durata perioadei de recoltare. Pentru a se prelungi durata perioadei de recoltare, pentru soiurile cu o singura fructificare, s-a creat o gama larga de soiuri care pot asigura piata cu fructe proaspete timp de 30 - 45 de zile, numai din productia culturilor în câmp liber.
Prin completarea sortimentului de soiuri cu o singura fructificare, cu soiuri remontante, se pot obtine fructe pentru consumul în stare proaspata pâna în luna septembrie-octombrie.
Într-o plantatie de capsun este recomandabila cultivarea a 3 - 5 soiuri, din grupe de coacere diferite (timpurie, medie, tarzie). Poate fi întrodus si un soi remontant, care poate completa golul de fructe de capsun de pe piata în perioada iulie - octombrie.
Prin cultivarea a minim 3 soiuri cu perioade diferite de coacere, se elimina vârfurile de recoltare si se asigura o aprovizionare ritmica a pietei cu fructe proaspete.
Preferinta consumatorilor dintr-un anumit areal, pentru anumite însusiri calitative ale fructelor de capsun, respectiv: forma, culoare, gust, aroma, constituie un alt criteriu de alegere a sortimentului de soiuri din plantatie.

Pregatirea materialului saditor pentru plantare

Importanta pe care o prezinta valoarea biologica si starea fitosanitara a stolonilor folositi pentru înfiintarea culturilor de capsun este incontestabila. Culturile realizate cu stoloni de valoare biologica ridicata si liberi de agenti patogeni, asigura o calitate superioara si un nivel al productiilor, conform potentialului biologic al soiului. In urma cercetarilor efectuate, s-a concluzionat ca productiile din plantatiile comerciale de capsun sunt de la 2-7 ori mai mari, daca la înfiintare a fost folosit material biologic (stoloni) liberi de agenti patogeni.
Acest lucru este explicabil în conditiile în care, este cunoscut faptul ca planta mama, transmite prin stoloni pe lânga caracterele de soi, bolile si daunatorii specifici, care produc pagube însemnate, pâna la compromiterea productiei.
Materialul biologic certificat si autentific, provine din plantatii specializate numite stoloniere.
Materialul saditor se transporta la destinatie (locul plantarii), cât mai rapid posibil si în conditii care sa nu duca la deshidratarea plantelor si deprecierea acestora.
La locul plantarii, stolonii trebuie sa fie depozitati în spatii umbrite si racoroase. Daca din motive legate de conditiile de vreme sau altele, se impiedica declansarea plantarii mai multe zile, stolonii trebuie depozitati prin refrigerare la 5-7 șC.
Pentru suprafete mai mici, în lipsa posibilitatilor de depozitare în spatii reci si când temperatura mediului este ridicata, materialul saditor poate fi pastrat în ambalaje din lemn (lazi platou) depozitate în spatii umbrite - nu la întuneric. Sistemul radicular va fi imersat într-o mocirla subtire (amestec de pamânt galben, gunoi mranita si apa), iar plantele vor fi asezate cât mai strâns una lânga alta, în pozitie verticala, în ambalajul platou, care în prealabil a fost bordat cu folie întepata din loc în loc pentru eliminarea excesului de apa si prevenirea putrezirii radacinilor. In acest mod, plantentele pot fi pastrate 2-3 saptamâni. Se va verificare starea lor periodic si vor fi eventual umectate pentru a preveni deshidratarea.
Înaintea lucrarii de plantare stolonii suporta doua operatii pregatitoare: fasonarea si mocirlirea.

Fasonarea este operatia de eliminare a frunzelor inutile, a resturilor de filamente si de împrospatare a vârfurilor radacinilor. Toate operatiile se fac prin taiere si nu prin smulgere a partilor plantei. Din frunzele rozetei se pastreaza 3-4 mai sanatoase, situate central. Mugurele central trebuie sa fie sanatos si bine dezvoltat Petiolul frunzei eliminate va fi taiat la 1 cm de la punctul de prindere, la fel si resturile de filament ale stolonului, aceaasta pentru a proteja mugurii aflati la subsoara acestora. Sistemul radicular nu va fi scurtat decât daca depaseste lungimea de 20 cm, aceasta pentru a utiliza rezerva de substante nutritive depozitate în radacinile plantei de capsun, rezerva deosebit de importanta pentru prinderea si dezvoltarea stolonilor imediat dupa plantare. In plus, un sistem radicular bine dezvoltat asigura o buna fixare a plantei în sol.
Un stolon bun pentru plantare trebuie sa prezinte:
- mugurele central viabil si intact;
- 2 - 3 frunze sanatoase;
- sistem radicular cu lungime de 10-20 cm, frormat din minim 5-7 radacini principale sanatoase;

Mocirlirea este operatiunea de urmatoare dupa fasonare. Consta în imersarea radacinilor într-un amestec de consistenta smântânii format din pamânt galben, gunoi proaspat de bovine si apa. In amestec se recomanda introducerea unui fungicid (ex.Benomil,) si un stimulator de înradacinare (Ex.Revital), pentru a se asigura o buna prindere si o evolutie favorabila a culturii. Mocirla are consistenta potrivita atunci când ramâne pe radacini, dupa imersare, fiecare radacina principala din sistemul radicular trebuie sa fie înglobata în mocirla. Daca este prea subtire nu adera la radacina, iar daca este prea groasa, radacinile se lipesc si nu pot fi rasfirate în groapa de plantare.
Amestecul în care este înglobat sistemul radicular prin mocirlire, asigura pe de-o parte un contact intim între acesta si sol, iar pe de alta parte stimuleaza cicatrizarea ranilor de pe radacini si formarea de radacini noi.
Mocirlirea trebuie realizata pe masura plantarii, având grija ca mocirla sa fie permanent umeda pe radacini înaintea plantarii.
Stolonii refrigerati nu se mai fasoneaza ci doar se mocirlesc, având grija ca mugurele central sa ramâna neacoperit cu mocirla.

Plantarea stolonilor

Pentru realizarea plantarii manuale se utilizeaza plantatorul pentru legume sau cu lingura pentru plantare.
In dreptul semnului de pe sârma de plantare, se înfige plantatorul în pozitie verticala si cu o miscare usoara de rotire a acestuia în plan orizontal, se face un gropita egala cu lungimea radacinii stolonului. Se scoate plantatorul usor, în asa fel încât pamântul de la suprafata sa nu alunece catre baza gropitei. Tot cu ajutorul plantatorului, se introduc radacinile rasfirate, in pozitie verticala, având grija ca punctul de trecere de la radacina la tulpina sa fie la nivelul solului, iar mugurele central sa nu fie îngropat.
Dupa introducerea plantei în sol, planta se fixeaza prin introducerea în pozitie oblica a plantatorului, sub nivelul radacinilor si strângerea solului prin deplasarea acestuia catre planta, asigurându-se un contact perfect al radacinilor cu solul, pe toata lungimea acestora. Daca radacinile nu vor fi introduse în pozitie verticala sau nu vor avea un contact bun cu solul, vor fi expuse riscului de atac cu mucegaiuri, înradacinarea nu va avea loc, plantele vor continua sa vegeteze 2-3 saptamâni din rezervele proprii apoi se vor prabusi.
Un stolon bine fixat opune rezistenta la încercarea de extragere usoara.
Modul cum se realizeaza plantarea si stabilizarea plantelor este esential în evolutia si implicit reusita culturii
De retinut:
- terenul se marunteste cu minim 2 saptamâni înainte de plantare;
- a se planta dupa o ploaie sau o irigare usoara prin aspersiune, pentru a se evita prabusirea orificiilor de plantare si a se asigura aderarea solului la radacini;
- plantarea se face pe soiuri. Este bine sa se încheie plantarea unui soi si sa se continue cu plantarea altui soi, pentru a se evita eventuale amestecuri de material saditor.
- Se pregateste echipa de plantare, prin stabilirea rolului fiecarui membru al echipei, pentru evitarea tasarii inutile a terenului si eliminarea timpilor morti.
O echipa de plantare, pentru plantarea manuala, poate fi formata din 10 membri si poate planta 35.000 de stoloni în medie pentru o zi, cu program de lucru de 10 ore. Cei 10 membri ai echipei pot fi organizati astfel: 6 persoane pentru plantarea propriu-zisa; 3(2) persoane pentru fasonare, mocirlire si repartizare la rând; 1(2) persoana irigare.

Greseli frecvente la plantarea manuala:
- gropita este insuficient de adânca si varful radacinii se îndoaie în sus. Efect - stagnare în vegetatie, deshidratare, pieire;
- mugurele central se îngroapa sub nivelul solului. Efect: moartea mugurelui central, pieirea plantei;
- mugure central si parte din sistemul radicular la 1-2 cm deasupra solului. Efect: plantele nu se înradacineaza din cauza deshidratarii si se usuca;
- solul nu se taseaza bine în jurul plantei, radacina neavând un bun contact cu solul. Efect - planta se deshidrateaza si se usuca;
- plantele nu se uda imediat dupa plantare;
- plantele nu se mocirlesc;
- radacinile mai lungi ale stolonilor se introduc "impachetate" într-o gropita cu dimensiuni mici. Radacinile putrezesc, planta moare.
Se poate practica si plantarea mecanizata cu masina de plantat legume, concomitent cu udarea.
Pentru reusita plantarii mecanizate, se recomanda ca plantele sa fie uniforme ca marime
Irigarea culturii este obligatorie, imediat dupa plantare. Pentru perioada de dupa plantare, pâna la stabilizarea culturii, se recomanda irigarea prin aspersiune, întrucât prin aceasta metoda, se asigura micsorarea temperaturii la nivelul plantelor, si în plus se asigura umiditatea atmosferica necesara pentru reducerea transpiratiei excesive a plantelor (transpiratia poate duce la ofilirea plantelor, prin eliminarea apei, in conditii de umiditate atmosferica scazuta.
Indiferent care este metoda de irigare a plantelor, aceasta este absolut necesara pentru primele 2-3 saptamâni de la plantarea stolonilor, la un necesar de 65-80% din capacitatea totala de apa a solului. Aceasta se poate masura direct cu un umidometru simplu si poate ajuta la un control riguros al nivelului de apa din sol.

Lucrari de întretinere în anul plantarii

Pentru cultura clasica a capsunului, primul an, de regula, este fara rod. Lucrarile de întretinere care se efectueaza imediat dupa plantare, sunt diferite de cele din anii de rod, din acest motiv vor fi mentionate separat.

Verificarea prinderii si completarea golurilor

Certitudinea prinderii plantelor este de data de aparitia si formarea primelor 3-4 frunze noi, precese care au loc pâna în ziua 14 de la plantare.
Este prematur de estimat prinderea plantelor pâna la aceasta data, întrucât plantele pot evolua în conditii de umiditate optima, doar din rezervele proprii din sistemul radicular.
Completarea golurilor se va realiza, prin urmare, la doua saptamâni de la plantare, cu plante de la acelasi soi. Prin completarea golurilor, la timp, va rezulta o cultura uniforma, fara diferente de vigoare si vârsta între plante.
De modul cum plantele se prind si evolueaza, depinde în mare masura succesul culturii si exprimarea potentialului calitativ si prouctiv al soiului.

Lupta împotriva buruienilor.

Lupta împotriva buruienilor reprezinta una din problemele prioritare ale cultivatorilor de capsun. Înca de la infiintare, cultura evolueaza relativ lent, prin compartie cu buruienile, care invadeaza rapid suprafetele mai ales când gasesc conditii prielnice de viata.
Într-o cultura multianuala de capsun, se pot gasi în amestec, multe specii de buruieni(dicotiledonate anuale si perene precum si graminee anuale si perene), functie de zona de amplasare a culturii.

Lupta impotriva buruienilor presupune un program sustinut, care cuprinde urmatoarele etape:

  1. Identificare si cunoasterea speciilor de buruieni din amplasamentul ce urmeaza a fi tratat.
    Este esentiala cunosterea speciilor de buruieni si a biologiei acestora pentru a întelege cum acestea se reproduc si supravietuiesc.
    Functie de durata de viata a buruienilor, acestea se pot grupa în trei categorii:
    a) buruieni anuale (de primavara, de vara si de toamna), care germineaza, înfloresc, produc seminte si mor în acelasi an de vegetatie. Aceasta categorie de buruieni se dezvolta si se raspândesc foarte rapid si sunt foarte nocive pentru cultura capsunului.
    b) buruieni bianuale, care germineaza, îsi dezvolta partile vegetative în primul an si formeaza flori si seminte în anul al doilea
    c) buruieni perene, care îsi perpetueaza existenta într-un areal pe parcursul a multi ani si care odata aparute sunt destul de greu de distrus. Aceste buruieni se pot înmulti fie prin seminte, fie prin organe vegetative subterane(tuberculi, rizomi, tulpini subterane) sau supraterane (stoloni)

    Principalele buruieni identificate în plantatiile de capsun
    Denumirea ştiinţifică Denumirea populara
     
    Buruieni monocotiledonate anuale
    Bromus inermis Obsiga
    Digitaria sanguinalis Meisor
    Hordeum vulgare Orza - samulastra
    Lolium multiflorum Raigras anual
    Panicum capillare Mei marunt
    Panicum maximum Mei mare [de Guineea]
    Panicum millaceum Mei
    Panicum spp Mei
    Poa annua Lunisor, firuta
    Setaria verticillata Mohor agatator
    Setaria viridis Mohor verde
    Triticum aestivum Grau samulastra
     
    Buruieni dicotiledonate anuale
    Abutilon theophrasti Teisor, pristolnic
    Amaranthus retroflexus Stir salbatic
    Anagallis arvensis Scanteiuta
    Atriplex patula Loboda
    Capsella Bursa-Pastoris Traista ciobanului
    Chenopodium album Spanac salbatic
    Datura stramonium Ciumăfaie
    Galinsoga parviflora Busuioc sălbatic
    Galium aparine Turiţa
    Ipomoea hederacea Zorele
    Lamium purpureum Urzica moarta
    Polygonum lapathifolium Iarba roşie (Hrişcaurcătoare)
    Polygonum persicaria Ardeiul broaştei
    Portulaca oleracea Grasita, iarbă grasă
    Raphanus raphanistrum Ridichioara (ridiche sălbatica)
    Solanum nigrum Zârna
    Taraxacum officinale Păpădia
    Thlaspi arvense Punguliţa
    Viola arvensis Viorele de ogoare, trei fraţi pătaţi
    Xanthium strumarium Cornaci, corneţi
    Convolvulus arvensis   Volbura
     
    Buruieni perene
    Cirsium arvense Pălămida
    Sonchus arvensis Susai
    Urtica urens Urzica mica
    Rumex patientia Ştevia
     
    Buruieni graminee anuale
    Alopecurus mysuroides Coada vulpii
    Avena fatua Ovăscior
    Echinochloa crusgalli Iarba bărboasa
     
    Buruieni graminee perene
    Agropyron repens Pir târâtor
    Sorghum halepense Costrei
  2.  
  3. Stabilirea gradului de infestare a terenului cu anumite grupe de buruieni, si determinarea densitatii acestora.
  4. Stabilirea strategiei de distrugere a buruienilor functie de speciile identificate si specificul lor biologic precum si de densitatea buruienilor.

Pentru prevenirea si combaterea buruienilor pot fi aplicate urmatoarele metode:

A. Metode preventive:
- Evitarea proliferarii de noi specii de buruieni în arealele noi, prin desfasurarea etapelor tehnologiei de cultura. Ex: diseminarea semintelor sau organelor vegetative ale buruienilor prin gunoiul de grajd;
B. Metode culturale:
- Realizarea unei bune dezvoltari biologice la plantele de capsuni, care sa inhibe dezvoltarea buruienilor;
- mulcire cu folie speciala neagra sau gri;
- mulcire cu material vegetal (talas, frunze de padure, paie);
C. Metode mecanice:
- prasile manuale între rânduri si pe rând;
D. Metode chimice:
- erbicidare

Fiecare din metodele mai sus amintite prezinta avantaje si dezavantaje, insa strategia de lupta impotriva buruienilor implica pentru cultura capsunului, aplicarea unei singure metode sau combinarea a doua sau 3 metode pentru a obtine rezultatul scontat.

Suprimarea inflorescentelor si a stolonilor

Este o lucrare specifica pentru capsun. Este obligatorie atat pentru plantatiile înfiintate în toamna cât si pentru cele înfiitate în primavara.
Destul de frecvent, o parte din capsunul plantat în toamna, formeaza câte 1-3 inflorescente în primavara urmatoare. Aceste inflorescente nu pot asiugura o productie de calitate. Dimpotriva, ele încetinesc ritmul de crestere a plantelor si influenteaza negativ procesul diferentierii mugurilor floriferi, deci recolta anului urmator (care va fi primul an de rod). Ca atare, toate aceste inflorescente, trebuie suprimate în 2 -3 reprize, în cel mai scurt timp de la aparitia lor.
Uneori apar inflorescente si la capsunul plantat în primavara, care, de asemenea trebuie eliminate, întrucât se poate ajunge la debilitarea si epuizarea plantutelor.
Suprimarea inflorescentelor trebuie facuta în faza erbacee, la înaltarea acestora, pâna la deschiderea florilor. In aceasta etapa, inflorescentele se pot elimina usor prin simpla taiere cu unghia. Daca este depasit acest moment, tija inflorescentei se lemnifica iar suprimarea trebuie facuta cu un instrument de taiat.
Surprimarea stolonilor se face tot în 2 - 3 reprize, pe masura ce apar, concomitent cu prasitul pe rând. De asemenea stolonii trebuie eliminati când sunt în stare erbacee (au lungimea de 10 cm), când pot fi usor taiati cu unghia. Când au lungime mai mare, filamentele devin lemnoase pe de o parte fiind mai greu de suprimat, iar pe de alta parte încep sa emita stoloni, consumând substante hranitoare în detrimentul productiei de fructe.
Pentru a completa eventuelele goluri, pot fi lasate 1-2 filamente, care vor fi conduse pe directia rândului, pentru dezvoltarea a câte un stolon.
Atat stolonii cât si tijele inflorescentelor trebuie taiate la minim 1 cm de la punctul de insertie, pentru a nu distruge mugurii situati aproape de punctele de insertie si a nu rani planta.

Irigarea.

Capsunul este o specie cu înradacinare superficiala, necesitând pentru o crestere si dezvoltare normala, pentru toata perioada de vegetatie, o umiditate în sol cu valori cuprinse între 65-75% din capacitatea totala de apa a solului.
Eventualele fructuatii ale continutului de apa din sol, cu referire la absenta apei, afecteaza atât dezvoltarea partilor supraterane, inclusiv diferentiera mugurilor floriferi si formarea ramificatiilor roditoare cât si dezvoltarea sistemului radicular.
Excesul de apa este de asemenea deosebit de nociv pentru planta de capsun. Acesta poate produce blocaje la nivel de asimilatie pentru planta si favorizeaza aparitia bolilor specifice pentru colet si radacina. Toate simptomele tipice excesului de apa(mai ales daca acesta persista mai mult de 7 zile), conduc în final catre pieirea plantei.
Cantitatea de apa necesara pentru irigarea culturii se aplica functie de momentul plantarii, de nivelul precipitatiilor, precum si de metoda de udare.

Lucrarile solului.

În cazul erbicidarii, sunt necesare numai 3-4 prasile pe intervale si pe rând. Mobilizarea solului se face adâncimea de 4-6 cm, pentru a se distruge crusta formata de precipitatii sau irigarea prin aspersiune si a preveni îmburienarea. Prin prasile sunt distruse buruienile în curs de rasarire.

Tratamente pentru combaterea bolilor si daunatorilor.

In anul plantarii capsunului, în perioada de vegetatie, se urmareste mentinerea unui frunzis sanatos, capabil sa determine formarea unei plante bine dezvoltate, care sa sustina o productie maxima în anul de rod.
Prin urmare se urmareste prevenirea si combaterea bolilor foliare, ale coletului si sistemului radicular, precum si a daunatorilor specifici.
Numarul de tratamente recomandat pentru aceasta etapa a culturii de capsun este de 3-4. De regula, primul tratament se face când rozeta de frunze are 3-4 frunze (2-3 saptamâni de la plantare). Tratamentele se fac cu produse frungicide si insecticide, în combinatie, evitând utilizarea acelorasi produse pentru doua tratamente succesive.
Produsele pesticide recomandate, orientativ, pentru combaterea bolilor si daunatorilor la capsun precum si descrierea bolilor specifice si a daunatorilor sunt descrise în Capitolul "Bolile si daunatorii la capsun".

Fertilizarea faziala

Aceasta lucrare se face cu scopul de a asigura conditii mai bune de crestere si fortificare a plantelor. Se recomanda utilizarea îngrasamintelor pe baza de azot (azotat de amoniu, uree, îngrasaminte organice macerate si diluate, (Ex. Gunoi de pasari dilat 1:10), functie de faza de crestere si dezvoltare a capsunului si fertilizarea de baza a culturii. De asemenea se pot utiliza fertilizarile foliare specifice pentru etapa de crestere si fortificare a plantelor.

Protectia plantelor pentru anotimpul rece.
Soiurile recent create de capsun prezinta rezistenta sporita la gerurile din timpul iernii.
Dupa parcurgerea etapei de fortificare a plantelor din anul fara rod, plantele pot rezista peste iarna fara protectie suplimentara, pâna la temperaturi de -25șC.
Pentru plantatiile înfiintate toamna însa, ale caror plante nu au un sistem radicular bine fortificat si nici o rozeta de frunze foarte bogata, se recomanda administrarea materialelor de protectie. Rândul de plante se acopera cu materiale vegetale (paie, frunze, coceni tocati), când temperatura ramâne sub valorile de -4…-5șC.
Pe lânga rolul protector, materialele utilizate în acoperirea culturii retin zapada peste plante si asigura un supliment de materie organica. Nu trebuie utilizat un strat prea mare de material protector, fiind suficienta dispunerea acestora pe o grosime de 6-8 cm.

Lucrari de întretinere în anul de rod

Pentru capsun, atât lucrarile de intretinere cât si unele produse pesticide difera în anul de rod, comparativ cu anul plantarii.
In anul de rod, tehnologia de cultura urmareste realizarea potentialului de productie al soiului cultivat, precum si obtinerea de fructe de calitate superioara.
Plantele de capsun, pe parcursul perioadei de vegetatie din anul de rod, trec prin câteva "stadii fenologice" sau etape de viata, considerate repere în aplicarea tehnologiei de cultura clasica sau moderna.
Stadiile fenologice se succed destul de repede într-un interval de timp de aproximativ 90 de zile si necesita o atentie deosebita. Cunoasterea lor este deosebit de importanta, întrucât coincid etape critice în evolutia biologica a plantei si cu momentele recomandate pentru aplicarea tratamentelor fitosanitare (Fig.12)

  1. Pornirea în vegetatie. Se declanseaza când temperatura medie a aerului atinge nivelul a 3-5șC. Se caracterizeaza prin aparitia unei rozete de 3-4 frunze tinere.
  2. Aparitia inflorescentelor. Se caracterizeaza prin aparitia primelor inflorescente la baza ramificatiilor roditoare. Acestea au evidentiati doar butonii florali în stadiul de "buton verde" si nu prezinta tije.
  3. Inaltarea inflorescentelor. Se caracterizeaza prin aparitia si cresterea tijelor inflorescentelor(2,5 cm) si mentinerea florilor din inflorescenta în stadiul de "buton verde"
  4. Inceputul înfloritului. Se declanseaza când timp de 8 - 10 zile se înregistreaza o temperatura medie de 12șC. Este determinata de deschiderea primelor flori pentru 1-2% din plante (1 floare deschisa pentru fiecare planta = 10% înflorire).
  5. Inflorire deplina. Poate fi inregistrata când 50% din florile inflorescentei sunt deschise.
  6. Inceputul legarii fructelor. Se noteaza când primele 1-2 flori au legat fructe.
  7. Fructe verzi. Este stadiul în care peste 50% din flori au legat fructe, fructele pe tufa fiind în diferite stadii de crestere.
  8. Maturarea fructelor. Se înregistreaza din momentul în care fructele intra în stadiul alb-roz si fructele devin complet colorate.

Lucrarile de întretinere din anul de rod sunt urmatoarele:

Igienizarea culturii. Primavara devreme, înainte de aparitia primelor frunze adevarate (pornirea în vegetatie), dupa zvântarea terenului, se grebleaza energic cultura, eliminându-se materialele folosite pentru protectia culturii si resturile vegetale ale plantelor (frunze îmbatrânite si uscate). Acestea se composteaza sau se ard, pentru a evita raspândirea formelor de rezistenta ale bolilor.
Lucrarea se efectueaza si cu scopul de a îmbunatatii regimul de apa si aer din sol si de a activa radacinile.

Efectuarea lucrarilor solului.
Lucrarile solului constau în prasile repetate, realizate pe spatiile dintre plante cu scopul de a distruge crusta, a îmbunatati regimul aerohidric al solului si a distruge buruienile.
Adâncimea la care se prelucreaza solul este de 8 - 10 cm.
Daca plantarea s-a efectuat pe teren plan, lucrarea se poate efectua mecanic pe intervalele dintre rânduri si manual printre rândurile de plante.
Daca plantarea s-a efectuat pe teren modelat, lucrarile solului constau în maruntirea solului situat pe platforma brazdei si refacerea rigolelor.
Mobilizarea terenului pentru cultura multianuala clasica a capsunului se realizeaza prin 3-4 prasile manuale sau combinate(mecanice pe intervale si manuale pe rând).
Primavara devreme, dupa aparitia primelor frunze tinere, se realizeaza prima mobilizare terenului.
A doua afânare obligatorie este aceea dinaintea distribuirii mulciului de paie, la legarea primelor fructe. Deoarece buruienile se pot dezvolta rapid sub stratul de mulci, mobilizarea terenului devine obligatorie mai ales pentru faptul ca timp de 4-6 saptamâni terenul nu se mai poate lucra.
A treia afânare se efectueaza dupa recoltat înaintea cosirii plantelor. Cu ocazia recoltarii fructelor, terenul se taseaza cu datorita numeroaselor treceri, uneori în conditii de umiditate mai mare. În plus afânarea din aceasta perioada sustine diferentierea mugurilor floriferi în conditii bune, asugurându-se astfel un bun potential productiv pentru anul al doilea de rod.
Ultima mobilizare a terenului se realizeaza la sfârsitul lunii septembrie - mijlocul lui octombrie (daca toamna este lunga se poate realiza si putin mai târziu). Aceasta, are scopul de a asigura infiltrarea apei din precipitatiile care se vor înregistra pe parcursul sfârsitului de toamna si pe parcursul iernii.
La efectuarea lucrarilor de sapalugit se va evita:
- acoperirea cu pamânt a mugurelui central "inimii"ce porneste din fiecare rozeta a tufei;
- descoperirea sau ranirea sistemului radicular prin prasile;
- taierea accidentala a plantelor cu sapa sau cu cultivatorul.
Cu ocazia lucrarilor solului se elimina si buruienile. Daca buruienile au crescut în mijlocul tufei acestea se elimina manal, fara a deranja tufa.

Irigarea capsunului. Existenta sursei de apa si a amenajarii pentru irigare este obligatorie pentru cultura capsunului. Scurtele perioade de seceta în anul de rod, au infleunta mare asupra productiei, deoarece sistemul radicular superficial al plantelor resimte puternic absenta apei.
Necesitatea stricta de apa este data de urmatoarele perioade critice din viata plantei de capsun:
- înaltarea inflorescentelor;
- formarea si cresterea fructelor;
- maturarea fructelor;
- dupa fructificare;
Necesarul de apa se stabileste functie de nivelul precipitatiilor din zona, tipul de sol si modul de administrare a apei.
Orientativ, pentru irigarea prin brazde sau aspersiune, se iriga de 4-7 ori cu câte 300 - 400 m.c. de apa la ha. Dintre aceste udari 2-3 se aplica pâna la recoltarea fructelor si 2-4 dupa recoltarea fructelor.
In cazul irigarii prin picurare, se stabileste un program de irigare, care asigura în mod constant un nivel al umiditatii în sol de 65-80% din capacitatea totala de apa a solului. Orientativ, se asigura 2l de apa / duza/ ora de functionare a instalatiei de irigare prin picurare.
Necesarul de apa pentru plante poate fi determinat cu ajutorul unui tensiometru, care masoara consumul de apa al plantelor de la ultima irigatie si ajuta la determinarea cantitatii exacte de apa ce trebuie asigurata prin irigatie.
Cu ajutorul unui alt instrument - umidometru, se poate determina continutul solului în apa la un moment dat, putându-se stabili atât necesarul de apa cât si momentul interventiei cu o noua irigare.
Lipsa de apa din sol conduce la:
- formarea unui frunzis sarac, incapabil sa sustina o productie satisfacatoare;
- formarea unui sistem radicular superficial;
- obtinerea de fructe mici, uneori deformate;
- realizarea de productii nesatisfacatoare cantitativ;
- diferentiere slaba, ce determina o fructificare slaba în anul urmator;
În revers, excesul de apa conduce la:
- putrezirea coletului si pieirea plantei;
- sufocarea pâna la moartea radacinilor principale si secundare;
- favorizarea bolilor foliare si a celor care afecteaza fructele;

Fertilizarea plantatiilor de capsun.
În anul de rod se aplica o fertilizare suplimentara. Nivelul cantitatilor de îngrasaminte aplicabile se face, in mod corect, dupa efectuarea unei analize chimice a solului.
În urma cercetarilor, se recomanda ca administrarea azotului sa se faca numai daca prezenta acestuia în sol scade sub nivelul a 15 mg/100 g sol. Pentru fiecare 3,5 mg sub nivelul de 15 mg, se administreaza 100 kg/ha azotat de amoniu.
Cu privire la fosfor, daca prezenta sa în sol este sub 85 mg P2O5 (în solutie apoasa) la 100 g sol, se va administra cantitatea de 400 -700 kg/ha superfosfat.
Potasiul, în general, se gaseste în cantitati suficiente. Totusi, daca nivelul acestuia scade sub 20-40 mg/100 g sol se va administra cantitatea de 80-100 kg/ha sulfat de potasiu.
În principiu, fertilizarile se fac fractionat, de 2-3 ori pe an, din care: 1/3 se dau în toamna si 2/3 primavara. In cazul culturii de 2-3 ani de rod, se aplica fertilizarea cu azot dupa cosirea frunzelor.
Fertilizarile foliare au rol de supliment nutritiv, recomandându-se aplicarea lor la fenofazele de înflorire în masa si sfârsitul înfloritului. Întrucât gama de produse pentru fertilizari foliare este foarte larga si bine delimitata, functie de raportul azot:fosfor:potasiu si de continutul de microelemente, este necesara o alegere atenta a produsului functie de etapa din dezvoltarea plantei si ritmul de absorbtie al elementelor fertilizante din sol.

Ritmul de absorbtie al elementelor fertilizante (orientativ)

20
Ritm absorbţie-element/Fenofază Inainte de inflorit La înflorit, creştere, maturare fructe După recoltare
Azot(%) 40 40
Fosfor(%) 20 56 24
Potasiu(%) 16 57 27

Mulcirea capsunului.
Este o lucrare specifica pentru capsun si absolut obligatorie. Absenta mulciului, face imposibil consumul fructelor de capsun, datorita particulelor de pamânt care adera la fruct si nu pot fi eliminate prin spalare.
Pentru mulcire pot fi alese, functie de posibilitati, materiale ca: paie de cereale sau talas grosier sau frunze de padure, care vor constitui mulciul pentru cultura. Cele mai recomandate sunt paiele de cereale(grâu, orz, secara), care sunt mai rigide, nu se taseaza si permit infiltrarea apei cu usurinta
Mulciul, tocat grosier, se asaza cu multa atentie sub tufele plantei, într-un strat continuu de 5-7 cm grosime, pe toata suprafata culturii.
Mulcirea se efectueaza dupa înaltarea inflorescentelor plantelor de capsun (la circa 10 cm înaltime a inflorescentelor), când acestea au primii boboci florali. Depasirea acestui moment, duce la ingreunarea împrastierii uniforme a materialului de mulcit sub inflorescentele cazute sub greutatea fructelor în crestere.
Se recomanda efectuarea mulcirii cu material vegetal dupa o ploaie sau o irigare, pentru a pastra în sol o mare rezerva de apa, cu influenta pozitiva asupra productiei.
Un element important în favoarea mulcirii este si faptul ca fructele de capsun nu pot fi spalate decât înaintea consumului. Dintr-o cultura mulcita rezulta fructe curate, stralucitoare, cu aspect comercial atragator.

Pentru transportul mulciului de material vegetal si asezarea lui lânga plante, sunt necesare 22 zile-om/ha cultura.
În ultimii ani a fost introdusa experimental în tara noastra mulcirea cu folie de polietilena neagra sau gri.
În acest caz, plasarea foliei de mulcire se face pe teren modelat, inainte de plantare sau la maxim 2 saptamâni dupa plantare. Folia va ramâne pe suprafata destinata culturii pâna la desfiintarea acesteia.
Folia destinata mulcirii culturii prezinta caracteristici particulare: elasticitate pronuntata, este subtire, rezista 2-3 ani pe suprafata solului. Poate prezenta orificii la distantele specifice între rânduri si plante pe rând sau pot fi facute orificii ulterior plasarii pe suprafata terenului.
În prezent, în România, lucrarea de întindere a foliei se efectueaza manual. Folia va îmbraca practic brazda, marginile foliei (o portiune de 10 cm) sunt introduse în interiorul taluzului brazdei, în treimea inferioara a acestuia. Rigola va ramâne libera de folie, putând fi ulterior acoperita cu paie sau alte materiale permeabile, pentru schimbul liber aer/apa al solului.
In tarile cu traditie îndelungata în practicarea acestui tip de mulcire, formarea brazdelor, intinderea foliei, chiar plantarea, se fac mecanizat.
Practicarea mulcirii cu folie de polietilena prezinta urmatoarele a)avantaje:
- contribuie la mentinerea unui control strict al umiditatii de la nivelul radacinilor;
- contribuie la inhibarea dezvoltarii buruienilor din cultura;
- impiedica înradacinarea stolonilor si asigura conditii pentru eliminarea cu usurinta a acestora;
- realizeaza economie de manopera, prin plasarea in momentul plantarii si pastrarea acesteia pe toata durata culturii;
- contribuie la incalzirea timpurie a solului, la nivelul radacinilor, asigurând o maturare a fructelor cu câteva zile mai devreme;
- elimina lucrarile de mobilizare a solului si distrugere a burienilor;
- mentine forma brazdei modelate la înfiintarea culturii;
b)dezavantaje:
- este mai scumpa decât materialele vegetale;
- necesita atentie deosebita la amplasarea pe suprafata brazdelor;
- este obligatorie existenta fertirigarii prin picurare pentru întretinerea culturii;
- este obligatorie administrarea controlata a apei pentru irigatie prin stabilirea atenta a consumului/necesarului de apa pentru fiecare fenofaza.

Suprimarea stolonilor
În plantatiile de capsun pe rod, stolonii (filamentele) trebuie eliminati în fiecare an. Dezvoltarea stolonilor constituie un concurent puternic pentru dezvoltarea plantelor precum si calitatea si cantitatea productiei de fructe de capsun.
Aparitia stolonilor se intensifica dupa recoltarea fructelor. Filamentele vor fi eliminate în faza erbacee, prin taiere la 1-2 cm de la punctul de insertie pe tulpina scurta a plantei.
Eliminarea stolonilor contribuie la o buna diferentiere a mugurilor de rod pentru anul urmator precum si la o buna pregatire a plantelor pentru trecerea peste anotimpul rece, prin acumularea substantelor de rezerva la nivelul sistemului radicular.
Cosirea culturii. Este o veriga tehnologica specifica pentru cultura de capsun. Se efectueaza cu scopul de a înlatura frunzele batrâne si bolnave din cultura pe de o parte, iar pe de alta parte pentru stimularea formarii de noi frunze apte sa asigure o buna diferentiere a mugurilor de rod si pregatirea productiei anului urmator.
Cosirea culturii se face imediat dupa recoltarea fructelor. Partea vegetativa se coseste la circa 8 - 10 cm de la nivelul solului, având grija sa nu se distruga mugurii centrali si frunzele în formare din ramificatiile tufelor. Mugurii centrali si frunzele în formare vor asigura refacerea partilor aeriene ale tufelor, pentru continuarea vegetatiei pâna toamna târziu.
Resturile vegetale rezultate dupa cosire, împreuna cu mulciul format din paie, talas sau frunze, vor scoase din cultura si puse la compostat sau arse, pentru a se distruge germenii de boli sau daunatori.
Dupa eliberarea terenului de resturi vegetale se executa o mobilizare a terenului, o fertilizare cu azot si o irigare pentru a se stimula refacerea partilor aeriene ale plantelor.

<<  <   ^   >  >>
STATIUNEA DE DEZVOLTARE POMICOLA BUZAU © 2006
Designed by Digital Design Team